RĂSPUNSUL COMETEI , de George Topârceanu

Regret că mă-ntrerupi din cale
Cu interviul dumitale.
Dar iată, mă opresc o clipă
Să-ţi dau răspunsul meu în pripă.

V-am salutat o dată sfera,
Acum vreo zece mii de ani,
Când astronomii de pe Terra
Erau abia urangutani.
(Flammarion era gorilă
Si bietul Newton diplodoc.
Camil era de-abia cămilă
Iar Duică... nu era de loc !
El de-abia azi, când scrie proză,
Se află în metamorfoză
Şi se transformă tare greu:
Aspiră-acum la cimpanzeu.)

De-atunci, prin negrele stihii,
În noatpea largă şi profundă,
Am rătăcit cu zeci de mii
De metri pe secundă,
Şi diafană m-am ivit,
Din perioadă-n perioadă,
Ca fulger blond încremenit
Să-mi desfăşor spectrala coadă
Pe cerul nopţii la zenit...
Planetele cu sateliţii,
Purtându-și mândre paraziţii,

Mi-au dat portretul prin gazete
Şi m-au fixat mii de lunete...
Dar, gata să-mi găsesc mormântul
În vreun sistem de constelaţii,
Am revenit zburând prin spaţii,
Căci nu dispreţuiam Pământul.
(De-aţi fi în cer ca mine voi
V-aţi minuna întotdeauna
Cum globul ăsta de noroi
Se vede luminos ca Luna...)
Şi-aveam de gând - ca un simbol
De milenară simpatie -
Cu cel din urmă-al meu ocol
Să ne unim pe veşnicie
Într-un fantastic carambol.
Si măritându-și neagra humă
Cu luminosul meu adaos,
Într-un aprins vârtej de spumă
Să ne rostogolim în haos.

Dar când văzui ce... porcărie
(Să-mi ierţi cuvântul) aţi făcut,
Cât sânge-a curs din neghiobie
Pe bietul vostru glob de lut, -
Cu spaimă, la perihelie
Din zborul meu m-am abătut
Şi nimbul clar şi trena lungă
Ca o eşarfă de lumină,
Mi le-am ferit să nu ajungă
Vreun strop întunecos de tină.
De-atunci, iubitul meu, îmi vine
De supărare si ruşine
Să fug... cu coada-ntre picioare
Prin spaţii interplanetare
Şi să mă mistui în neant.

Mă duc... Adio ! Salutare !
Să-mi scrii: Uranus, poste-restante.

APA – O RESPONSABILITATE COMUNĂ

În cei trei ani de la lansarea primului Raport de Dezvoltare a apei pe Glob, la cel de-al treilea Forum al Apei de la Kyoto din martie 2003, lumea a cunoscut o schimbare considerabilă. Acolo au fost prezentate multe dintre catastrofele naturale legate de apă: Tsunami din Oceanul Indian din 2004, în 2004 şi 2005 – uraganele din Caraibe, din Pacificul de Vest şi din S.U.A.; în 2005 – inundaţiile din Europa Centrală şi de Est ca şi în multe alte regiuni, precum şi secetele din Niger, Mali, Spania şi Portugalia. Acestea sunt o dovadă constantă a puterii distructive a apei şi mizeria ce derivă din lipsa acesteia în multe regiuni ale lumii.

uAceste evenimente extreme sunt cele mai proeminente ilustrări ale schimbărilor fundamentale ce afectează resursele de apă la nivel global. În multe cazuri această evoluţie este cel mai probabil legată de schimbările climatice lente dar persistente, fenomen susţinut de o creştere a acestor dovezi. Combinarea precipitaţiilor scăzute cu evaporaţia foarte mare din multe regiuni contribuie la reducerea cantităţilor de apă din râuri, lacuri şi rezervele de ape subterane, în timp ce creşterea poluării este dăunătoare ecosistemelor şi sănătăţii, vieţii şi modului de trai al celor fără un acces adecvat la apă potabilă sigură şi la o reţea de canalizare.

u

Schimbările demografice majore afectează de asemena calitatea şi cantitatea resurselor disponibile de apă dulce la nivel global. 

În timp ce ţările cele mai dezvoltate se bucură de o populaţie relativ stabilă, cele mai slab dezvoltate regiuni ale globului înregistrează o creştere rapidă şi schimbări ale populaţiei în special în oraşe, orăşelele mici şi mega-oraşe. În multe areale rapid urbanizate este foarte dificil de contruit o infrastructură necesară aprovizionării cu apă şi canalizare, facilităţi ce sunt necesare populaţiei, determinând o sănătate precară, un nivel de trai scăzut şi în multe cazuri nelinişte socială.

uSchimbările majore în distribuţia geografică a populaţiei apar în diverse contexte, adesea adăugându-se şi problemele rezervelor de apă şi tensiuni sociale. În zone precum Darfur unde există atât strămutări interne cât şi migranţi transfrontalieri, migraţia economică legală şi ilegală determină o creştere a populaţiei în multe regiuni din S.U.A., ca şi în alte părţi ale Europei Vestice.

uDezvoltarea turismului şi apariţia multor destinaţii de vacanţă exercită adesea o presiune asupra rezervelor de apă ale acestor regiuni. Chiar dacă vor continua neliniştile, războaiele, terorismul sau instabilitatea economică, mişcarea populaţiei reprezintă un factor ce are un impact major asupra rezervelor mondiale de apă.

uSchimbări din contextul socio-economic

u

Sărăcia întâlnită în gospodăriile individuale şi familii afectează aproximativ 1 miliard de oameni din întreaga lume. Aceasta reprezintă 1/6 din populaţia globului ce prin  boli, foamete, sete şi marginalizare face să fie aproape imposibil să scape de sărăcie. Foarte săraci oamenii se luptă să plătească pentru o mâncare şi apă adecvate, pentru locuinţe, pentru medicină şi medicamente care să trateze membrii bolnavi ai familiei, pentru transport ca să poată ajunge la locurile de muncă sau să îngrijească membrii familiei bolnave la centrele de tratament, şi pentru educaţia copiilor lor. 

Sărăcia, apa şi dezvoltarea

Extrem de săraci abia au ce să pună în gură – ce ei câştigă într-o zi bună într-o zonă urbană îşi pot cumpăra alimente şi apă pentru familie pentru acea zi. Foarte adesea cantitatea de apă necesară pentru uzul personal şi pentru igienă este prea scumpă pentru a o cumpăra de la vânzătorii de apă de pe stradă, prea departe pentru a o aduce de la sursele de apă situate la distanţe foarte mari, şi adesea este utilizată apa poluată din apropiere folosind în mare parte râurile şi curenţii marini.

uRareori au acces la canalizările îmbunătăţite şi unde acestea pot fi disponibile ca facilitate publică în oraşe, orăşele, costul pentru întreaga familie este atât de mare încât le este imposibil să aibă acces .

uMulte familii sărace trăiesc pe terenuri pe care nu au drepturi legale într-o comunitate înghesuită ori mahala de multe ori cu o redusă infrastructură de protecţie împotriva inundaţiilor.

uMulte asemenea ferme de pe terenuri mărginaşe au fost obţinute de alte persoane cu acces limitat la resursele fiabile de apă. Sistemele urbane de drenaj pentru ploi  şi furtuni sunt inadecvate, neexistând sisteme de colectare a deşeurilor solide, şi acolo există o lipsă a zonelor pavate, fiind întâlnite poteci şi drumuri. Acestea din urmă sunt importante şi nu doar pentru circulaţie; ele reprezintă o locaţie de instalare, exploatarea şi întreţinerea reţelelor de utilităţi, servicii cum ar fi apă, canalizare şi energie electrică. Structura de plată pentru multe dintre  utilităţi (apă, electricitate) este de multe ori prea mare pentru ca cei săraci să plătească. La început de toate datoriile sunt frecvent adăugate poverilor gospodăriilor sărace.

uÎn zonele rurale hrana şi apa necesare familiilor sunt luate în mare parte din mediul natural. Apa este cărată de la izvoare sau bălţi îndepărtate, unele nu foarte hrănitoare, alimentele pot fi cultivate pe terenuri marginale productive, sau sunt colectate din păduri şi de cele mai multe ori sunt insuficiente pentru a satisface foametea şi a asigura nevoile alimentare.

Zonele rurale sărace sunt adesea situate la capătul sistemelor de irigaţii, precum şi la capriciul bogaţilor utilizatori de apă din amonte, sau împinse afară pe terenurile ce depind de creşterile climatice variabile, cu precipitaţii din ce în ce mai nesigure. Captările de apă din adânc de către bogaţii fermieri şi industriile ce folosesc apa, pot reduce resursele de pe întinderea câmpiilor, astfel că cele mai sărace familii şi comunităţi nu mai pot avea acces la rezervele subterane de apă. 

Reziduurile municipale şi industriile efluente poluează  suprafaţa şi apele subterane, sursele folosite de cei săraci pentru aprovizionarea cu apă, fără posibilitate de redresare.

Repere actuale

În ultimii ani acoperirea alimentării cu apă şi a salubrităţii a crescut în Africa în special în zonele rurale, dar în vreme ce alte părţi ale lumii au reuşit să reducă sărăcia, ţările africane au ramas mai mult sau mai puţin la nivelul anilor 1980, arată raportul UNESCO "Apa într-o lume schimbătoare", transmite corespondentul Green Report la Istanbul, Oana Neneciu. Raportul prezentat în cadrul Forumului Mondial al Apei din Istanbul subliniază că 40% din populaţia de pe întreg continentul trăieşte înca sub linia sărăciei, adică are un venit de sub 1 dolar pe zi de persoană şi 60% traieşte cu peste 2 dolari pe zi. Lipsa reducerii sărăciei este deteriorată şi de proasta gestionare a resurselor de apă din Africa, mai arată raportul.  De exemplu, Camerunul deţine resurse abundente de apă dulce, dar conform raportului "se confruntă cu o lipsă de informaţii comprehensive, un climat instituţional şi legislativ neadecvat, capacitate slabă de aplicare a legii, coordonare sărăcăcioasă între agenţii şi alte aspecte care ţin de gestionarea      sustenabilă a  resurselor  apă" .

uUn exemplu de regiune este Tunisia - o ţară cu resurse limitate de apă unde deşertificarea reduce accesul la teren arabil. Aici autorităţile au adus tehnologii noi de irigare pentru a permite utilizare optimă a resurselor de apă. Cel de-al cincilea Forum Mondial al Apei a avut loc în perioada 16 - 22 martie 2009, la Istanbul, Turcia. La eveniment au sosit peste 20.000 de participanţi din lumea întreagă. Au fost prezentate proiecte globale şi regionale, referitoare la asigurarea resurselor durabile de apă, elaborate de către guverne, parlamente, autorităţi din domeniul apei, ONG-uri.                                                                                                                  Organizat sub egida Consiliului Mondial al Apei, evenimentul a celebrat în acelaşi timp Ziua Mondială a Apei (22 martie) care a avut ca temă, în acest an, „Ape transfrontaliere. Oportunităţi comune”, subliniind încă odată importanţa cooperării între state pentru probleme ce vizează interesul comun al ţărilor, cum ar fi managementul secetei, managementul riscului la inundaţii şi/sau   calitate apelor.
 Alături de încălzirea globală si epuizarea resurselor de petrol şi gaze naturale, lipsa apei potabile va fi una dintre cele mai stringente probleme cu care se va confrunta omenirea în noul mileniu, au anunţat cercetători din peste 50 de state ale lumii.

Apa va deveni un lux în următorii 15 ani                                                                              

Reversul medaliei nu a întârziat însă să apară. Daunele imense cauzate mediului au creat omenirii probleme grave care abia acum încep să-şi arate adevarata faţă: încălzirea globală, topirea gheţarilor, subţierea stratului de ozon, şi mai nou, epuizarea resurselor naturale de apă. Odată cu triplarea populaţiei la nivel mondial, consumul resurselor de apă a crescut de nu mai puţin de 6 ori. În acelaşi timp, se preconizează că în următorii 15 ani, Pământul va avea cu 50% mai mulţi locuitori, fapt care, alături de urbanizarea şi industrializarea accentuată a aşezărilor umane va avea consecinţe grave asupra mediului şi asupra vieţii, anunţă organizaţiile mondiale.

uÎn prezent, risipa de apă a atins valori nemaîntâlnite.Una din cinci persoane nu are acces la apă potabilă, însemnând 1,1 miliarde de oameni, două din şase trăiesc în condiţii improprii de igienă, ceea ce s-ar traduce în 2,6 miliarde de oameni, iar 3 900 de copii mor în fiecare zi măcinaţi de boli cauzate de apa infestată pe care o consumă. În acelaşi timp, nu mai puţin de 88% dintre maladiile întâlnite în prezent sunt provocate de lipsa igienei şi consumul apei poluate. Viktor Danilov-Danilyan, profesor în cadrul Academiei de Ştiinţe din Rusia, care se ocupă în mod special de această problemă, consideră că este uşor de prezis perioada în care criza apei va lovi întreg mapamondul.

Se estimează că aceasta va lovi prima data Africa, Estul Mijlociu, Sudul şi Sud Estul Asiei. Două dintre cele mai populate ţări, China şi India, vor suferi, de asemenea, de lipsa apei, în ciuda rezervelor naturale de apă potabilă pe care le deţin în prezent.
Există şi ţări care deţin mari cantităţi de apă: Brazilia, Rusia, Canada şi Australia. Este foarte probabil ca în curând, acestea să încheie acorduri cu ţările mai puţin norocoase, în ideea de a împărţi aceste rezerve.

uCreşterea accelerată a populaţiei impune majorarea consumului de apă, ceea ce are ca rezultat scăderea rezervelor pe zi ce trece. Criza se va declansa, cel mai probabil, în jurul anilor 2020 - 2025, aproximativ jumatate din populaţia globului urmând să fie grav afectată de aceasta. Poluarea rezervelor de apă şi nenumăratele încălcări ale normelor ecologice nu fac decât să intensifice reducerea rezervelor de apă de pe Pământ.

Traducere după The United Nations World Water Development Report 2

Sursa fotografiilor: Google Imagini

TURISMUL RELIGIOS ÎN JUDEŢUL DÂMBOVIŢA

Cadrul social-economico-istoric – premisă în dezvoltarea turismului:

-dovezile de urme materiale descoperite pe teritoriul judeţului Dâmbovita încă din antichitate atestă vechimea locuirii pe aceste meleaguri;

-istoria formării poporului român a influenţat în mod clar apariţia şi dezvoltarea aşezărilor şi odată cu acestea a lăcaşurilor de cult.

-mănăstirile au apărut şi s-au inmulţit ca urmare a progresului economic;

-mănăstirile au influenţat dezvoltarea aşezarilor, dovadă fiind prezenţa toponimelor ca Aninoasa, Viforâta, Nucet, Vulcana, Cobia, ce provin de la fostele mănăstiri în stăpânirea cărora au fost;

-aceste mănăstiri au avut o influenţă negativă în viaţa locuitorilor în anumite perioade istorice prin faptul că le confiscau pământurile oamenilor ca urmare a neachitării împrumuturilor pe care aceştia le luau de la mănăstiri. 

-la rândul ei şi biserica a plătit scump aceste nelegiuri pe care le făcea, prin faptul că în timpul lui Cuza li s-au confiscat toate averile, biserica trecând astfel printr-o periadă dificilă.

-o altă perioadă grea în viaţa bisericească din judeţul Dâmboviţa ca de altfel şi în toată ţara a fost în timpul regimului comunist când preoţi şi călugări erau arestaţi şi supusi unor condiţii grele de muncă;

• Tipologia turismului dâmboviţean:

-Ca dovadă a unui potenţial natural şi antropic deosebit de care dispune judeţul Dâmboviţa, a făcut ca acesta să capete o importanţă turistică deosebită, dezvoltându-se diverse forme de turism (montan, balnear, de week-end, de tranzit, religios şi cultural-istoric) conturându-se importante zone turistice.

• Turismul montan este foarte dezvoltat datorită prezenţei în cuprinsul judeţului Dâmboviţa a unei mici porţiuni a Carpaţilor Meridionali respectiv masivele montane Bucegi (versanţii sudici) şi Leaota (versanţii sud-estici).

Bucegilor.;

• Ca obiective deosebite în zona montană menţionăm: 

       -Babele şi Sfinxul

       - Cheile Zănoagei, Tătarului, Orzei pe Ialomiţa, ca şi peşterile Ialomiţei,Tătarului,Răteiului care sunt adevărate „palate” subterane

       -bioclimat tonic-stimulent de munte cu o influenţă benefică asupra organismului.

      -ariile protejate :Parcului Naţional Munţii Bucegi , Rezervaţia botanică Turbăria Lăptici, situată la 1470 m altitudine la poalele muntelui Lăptici;

 Rezervaţia floristică şi paleontologică Canionul Horoabei din localitatea Moroieni

• Rezervaţia floristică Cheile Zănoagei Mari cu elemente floristice specificezonelor sud-dunărene sau balcanice

• Rezervaţia speologică Cheile Urşilor din localitatea Moroieni ce cuprinde Peştera Urşiolr din versantul stâng al văii Tătarului situată la 1548 m altitudine

• Rezervaţia complexă Cheile Tătarului

• Rezervaţia speologică Peţtera Răteiului situată la 1080 m altit., săpată în muntele Lespezi de pârâul Rătei afluent al Ialomiţei

• Rezervaţia paleontologică Plaiul Domnesc din localitatea Moroieni situată la poalele muntelui Lăptici.

 Turismul balneo-climateric s-a dezvoltat datorită prezenţei în aceată regiune a unor izvoare minerale clorurate-sodice (Pucioasa, Bezdead), sulfuroase şi sulfatate (Pucioasa, Vârfuri, Bezdead),bicarbonatate (Pucioasa), sărate-iodurate-bromurate (Vulcana-Băi), izvoare cu debite explatabile, dar şi câteva nevalorificate cum sunt la Vârfuri, Sultanu, Urseiu. Staţiunea Pucioasa este una dintre cele mai vechi din ţară.

  La Vulcana-Băi apar izvoare sărate-iodurate-bromurate

Apele minerale întâlnim şi în zona Gura Ocniţei, unde se află Sanatoriul balnear (inaugurat în 1959).

 Turismul de week-end îl practică cei care iubesc drumeţia.

• Turismul de tranzit este practicat de turiştii care se găsesc în tranzit prin judeţul Dâmboviţa .

• Turismul ecologic-rural . Vulcana-Băi dispune de posibilităţi importante de dezvoltare atât prin potenţialul natural (prin poziţia geografică şi prin bogăţia izvoarelor minerale) cât şi prin potenţialul antropic evidenţiat prin vechimea aşezării, specificul etnocultural şi etnografic. O atracţie deosebită o constituie Complexul Interreligios de la Vulcana-Băi care are în componenţă trei lăcaşuri de cult, respectiv Biserica Ortodoxă ce poartă hramul Sfântului Ioan Botezătorul, sinagoga şi moscheea.

•Turismul rural este mai dezvoltat pe valea ialomiţei, reprezentat prin staţiunea climaterică Pietroşiţa, satele Vârfuri, Moroieni .

•Interesante sunt satele specializate în diverse meşteşuguri, cum ar fi satele de olari (Drăgăeşti, Pământeni), satele specializate în prelucrarea lemnului (Runcu, Brebu, Cândeşti, Ludeşti).

• Turismul religios (monahal) şi cultural istoric:

•  Complexul Muzeal Curtea Domnească ( Turnul Chindiei şi rămăşiţele palatului domnesc),mitropolia, ridicată pe locul în care a existat vechea mitropolie construită de Neagoe Basarab la 1515.

• Mănăstirea Dealu, reconstruită din temeliide Radu cel Mare în perioada 1499-1501

• Biserica Albă din Târgovişte,monument istoric şi de arhitectură religioasă,ctitorită în 1781, prezintă interes deoarece aici se păstrează sigiliul oraşului începând cu secolul al XVII-lea. Monumentul adăposteşte colecţie de icoane din lemn;

• Biserica Sfântul Nicolae Simuleasa ce datează din sec.XVII., ctitorită de „jupan Mirco vel căpitan za sârbi cu soţia sa Ioana şi familia sa” ;

• Biserica Stolnicului, construită de Udrea Brătescu şi reconstruită de marele stolnic Constantin Cantacuzino;

• Biserica Sântul Nicolae Androneşti, ctitorită de Manea Persanu, mare vornic al cancelariei domneşti în timpul lui Radu de la Afumaţi;

• Biserica Sfinţii Voievozi edificată în epoca lui Petru Cercel, important monument istoric de arhitectură laică, aflat în apropierea casei părinteşti a lui Ion Heliade Rădulescu, rudele acestuia implicându-se în îngrijirea ei;

• Biserica Sfântul Gheorghe construită de Neagoe Basarab în 1517;

• Biserica Creţulescu, ctitorită în perioada 1638-1640 de marele vornic Dragomir din Plăviceni, păstrază elemente de arhitectură gotică îmbinate cu elemente tradiţionale bizantine;

• Biserica Sfinţii Împăraţi construită în 1650 de Matei Basarab;

• Biserica Buzinca, construită în 1639 din porunca lui Dumitru Buzinca, se remarcă prin arhitectura deosebită şi icoanele din 1817, 1865, realizate de meşteri locali, ce evidenţiază forţa şcolii de pictură din secolul trecut de la Târgovişte;

• Complexul monumental Bărăţia redă prezenţa bisericii catolice în Târgovişte.

• Biserica Lemnului, construită pe locul unde a existat o biserică de lemn, iar în anul 1842 a fost reconstruită din zid;

• Biserica Sfântul Ioan Botezătorul construită la sfârşitul secolului XVII.;

• Biserica Târgului, ctitorită în 1654 în timpul lui Matei Basarab;

• Biserica Geartoglu, lăcaş edificat peste o veche biserică de lemn de la sfârşitul sec.XIV. şi începutul sec. XV.;

• Biserica Athanasie şi Chiril, ctitorită de mitropolitul Theodosie;

• Biserica Sfântul Nifon exista în sec.XVIII. când este amintită de Mihai Cantacuzino;

• Biserica Oborul Vechi, construită în sec. XVI. De către mahalagii din Târgul din Afară.

• Palatul brâncovensc de la Potlogi, monument de artă românească din secolul al XVIII-lea, în incinta căruia se află şi biserica Sf. Dumitru, fostă paraclis, ruinele palatului brâncovenesc şi biserica din cadrul lui de la Doiceşti;

• Mănăstirea Viforâta ridicată de Vlad Ţepeş la 1530;

• Mănăstirea Nucet, ctitorită în secolul al XV-lea , a fost construită pe locul unei bisericuţe mai vechi din lemn;

• Schitul Bunea din Vulcana-Băi, ctitorie din 1654 a spătarului Bunea Grădişteanu;

• Mănăstirea Cobia, ctitorită în 1572 de către stolnicul Badea Boloşin;

 Biserica din Corbii Mari, construită în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu;

• Biserica din Cornăţel, biserică monument istoric ctitorită în 1596 de Vintilă Cornăţeanu;

• Biserica Cretzulescu - satul Rebegeşti, construită în 1669 de Radu Cretzulescu, logofăt la curtea lui Matei Basarab de la Târgovişte;

• Biserica din Dragomireşti, construită biserică paraclis de curte boierească a fost ctitorită în 1462;

• Mănăstirea Gorgota zidită în vremea lui Pătraşcu cel Bun (1554-1557);

• Schitul Lăculeţe din comuna Glodeni, ctitorie a lui Matei Basarab (1645-1646);

• Mănăstirea Mărgineni, numită şi mănăstirea de pe Cricov sau mănăstirea Drăghiceşti, este una din cele mai vechi din Ţara Românească, ctitorită în secolul al XV-lea de vornicul Drăghici;

• Biserica moniment istoric din Pietroşiţa, ctitorită în 1765-1767 de Negoiţă, fiul lui Şerban Fusea din Târgovişte se remarcă prin arhitectură şi pictură post-brâncovenească;

• Curţile Văcăreştilor – comuna Văcăreşti, ansamblu ce datează din secolul al XVII-lea;

• Ruinele conacului Văcăreştilor, monument de arhitectură laică ce i-a aparţinut familiei de scriitori Văcărescu (sec. XVIII.), ruinele capelei (1868).

Infrastructura turistică în judeţul Dâmboviţa

•Baza materială cuprinde o bază pentru cazare, alimentaţie, pentru recreere şi tratament sau distracţii şi sport, care reprezintă o premisă a realizării circulaţiei turistice.

•Baza de cazare :Hoteluri (12), Moteluri (4), Vile (11), Pensiuni (16), Hanurile turistice (1), Cabane (6)

•Structuri turistice de alimentaţie pentru turism. Judeţul Dâmboviţa dispunea în anul 2004 de 68 de restaurante, 89 de baruri şi alte unităţi de profil (cantine şi alte unităţi de preparare a hranei).

Structuri turistice de tratament  (baza de tratament). Staţiunea balneoclimaterică Pucioasa dispune de o bază modernă de tratament, cu instalaţii şi dotări moderne.

•Structurile specifice pentru servicii balneare (cazare şi tratament) se realizează în prezent în două baze de tratament:

   POLICLINICA Balneară Pucioasa care aparţine de S.C. „TURISM” PUCIOASA S.A. şi complexul „CERES” aparţinând de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.

 Căile de comunicaţie

În anul 2003 lungimea totală a reţelei drumurilor publice din judeţul Dâmboviţa a fost de 1743 Km, din care:

–460 Km modernizate;

–361 Km drumuri naţionale;

–524 Km drumuri rutiere cu îmbrăcăminţi uşoare;

–922 Km drumuri pietruite şi de pământ.

În 2003 lungimea căilor ferate din judeţul Dâmboviţa era de 172 Km din care electrificate 66 Km

Fluxuri turistice

Circulaţia turistică se manifestă cu precădere :

       - în oraşul Târgovişte şi împrejurimile acestuia

       -pe valea Dâmboviţei ;

       -în sudul judeţului ;

       -în zona Potlogi-Răcari;

       -pe valea Ialomiţei la nord de Târgovişte ;

       -zona montană .

Harta fusurilor orare pe Glob

Varianta nr.1 extrasă la BAC 2012