Se afișează postările cu eticheta vizitati romania. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta vizitati romania. Afișați toate postările

10 noiembrie 2012

Peștera Valea Cetății


Situată pe șoseaua Valea Cetății spre Poiana Brasov, la aproximativ 1,5 km de orașul Râșnov. Peștera Valea Cetății are o lungime de aproximativ 168 m. Este alcătuită dintr-o  galerie principală, situată între cele două intrări, și alți aproximativ 100 metri care străbat galerii secundare. Aceste galerii secundare pot fi vizitate doar în grupuri organizate, de câte 5 persoane, cu echipament special oferit de către cei care o gestionează.  Are o înălțime de peste 10m, din „Sala Mare”, pornesc în toate direcțiile 8 galerii secundare . Peștera Valea Cetății a fost declarată Zonă naturală protejată de interes național și monument al naturii.
Peștera a fost amenajată în anul 2010 de o echipă de speologi.
Pesisajul din prejma acetei peșteri este mirific. Prețul de intrare este de 15 lei pentru adulți și 10 lei pentru copii, iar dacă vreți să vizitați și galeriile mai puțin accesibile, va trebui să scoateți din buzunar 50 de lei de persoană. Peștera este foarte bine întreținută, însă prețul mi s-a părut ceva cam mare. Lăsând la o parte aceste aspecte, această peșteră merită văzută.










































23 iulie 2012

TURISMUL RELIGIOS ÎN JUDEŢUL DÂMBOVIŢA


Cadrul social-economico-istoric – premisă în dezvoltarea turismului:

-dovezile de urme materiale descoperite pe teritoriul judeţului Dâmbovita încă din antichitate atestă vechimea locuirii pe aceste meleaguri;
-istoria formării poporului român a influenţat în mod clar apariţia şi dezvoltarea aşezărilor şi odată cu acestea a lăcaşurilor de cult.
-mănăstirile au apărut şi s-au inmulţit ca urmare a progresului economic;
-mănăstirile au influenţat dezvoltarea aşezarilor, dovadă fiind prezenţa toponimelor ca Aninoasa, Viforâta, Nucet, Vulcana, Cobia, ce provin de la fostele mănăstiri în stăpânirea cărora au fost;
-aceste mănăstiri au avut o influenţă negativă în viaţa locuitorilor în anumite perioade istorice prin faptul că le confiscau pământurile oamenilor ca urmare a neachitării împrumuturilor pe care aceştia le luau de la mănăstiri. 

-la rândul ei şi biserica a plătit scump aceste nelegiuri pe care le făcea, prin faptul că în timpul lui Cuza li s-au confiscat toate averile, biserica trecând astfel printr-o periadă dificilă.
-o altă perioadă grea în viaţa bisericească din judeţul Dâmboviţa ca de altfel şi în toată ţara a fost în timpul regimului comunist când preoţi şi călugări erau arestaţi şi supusi unor condiţii grele de muncă;
Tipologia turismului dâmboviţean:

-Ca dovadă a unui potenţial natural şi antropic deosebit de care dispune judeţul Dâmboviţa, a făcut ca acesta să capete o importanţă turistică deosebită, dezvoltându-se diverse forme de turism (montan, balnear, de week-end, de tranzit, religios şi cultural-istoric) conturându-se importante zone turistice.
 Turismul montan este foarte dezvoltat datorită prezenţei în cuprinsul judeţului Dâmboviţa a unei mici porţiuni a Carpaţilor Meridionali respectiv masivele montane Bucegi (versanţii sudici) şi Leaota (versanţii sud-estici).
Bucegilor.;
Ca obiective deosebite în zona montană menţionăm: 

       -Babele şi Sfinxul
       - Cheile Zănoagei, Tătarului, Orzei pe Ialomiţa, ca şi peşterile Ialomiţei,Tătarului,Răteiului care sunt adevărate „palate” subterane
       -bioclimat tonic-stimulent de munte cu o influenţă benefică asupra organismului.
      -ariile protejate :Parcului Naţional Munţii Bucegi , Rezervaţia botanică Turbăria Lăptici, situată la 1470 m altitudine la poalele muntelui Lăptici;

 Rezervaţia floristică şi paleontologică Canionul Horoabei din localitatea Moroieni
 Rezervaţia floristică Cheile Zănoagei Mari cu elemente floristice specificezonelor sud-dunărene sau balcanice
 Rezervaţia speologică Cheile Urşilor din localitatea Moroieni ce cuprinde Peştera Urşiolr din versantul stâng al văii Tătarului situată la 1548 m altitudine
 Rezervaţia complexă Cheile Tătarului
 Rezervaţia speologică Peţtera Răteiului situată la 1080 m altit., săpată în muntele Lespezi de pârâul Rătei afluent al Ialomiţei
 Rezervaţia paleontologică Plaiul Domnesc din localitatea Moroieni situată la poalele muntelui Lăptici.

 Turismul balneo-climateric s-a dezvoltat datorită prezenţei în aceată regiune a unor izvoare minerale clorurate-sodice (Pucioasa, Bezdead), sulfuroase şi sulfatate (Pucioasa, Vârfuri, Bezdead),bicarbonatate (Pucioasa), sărate-iodurate-bromurate (Vulcana-Băi), izvoare cu debite explatabile, dar şi câteva nevalorificate cum sunt la Vârfuri, Sultanu, Urseiu. Staţiunea Pucioasa este una dintre cele mai vechi din ţară.
  La Vulcana-Băi apar izvoare sărate-iodurate-bromurate
Apele minerale întâlnim şi în zona Gura Ocniţei, unde se află Sanatoriul balnear (inaugurat în 1959).

 Turismul de week-end îl practică cei care iubesc drumeţia.
 Turismul de tranzit este practicat de turiştii care se găsesc în tranzit prin judeţul Dâmboviţa .
 Turismul ecologic-rural . Vulcana-Băi dispune de posibilităţi importante de dezvoltare atât prin potenţialul natural (prin poziţia geografică şi prin bogăţia izvoarelor minerale) cât şi prin potenţialul antropic evidenţiat prin vechimea aşezării, specificul etnocultural şi etnografic. O atracţie deosebită o constituie Complexul Interreligios de la Vulcana-Băi care are în componenţă trei lăcaşuri de cult, respectiv Biserica Ortodoxă ce poartă hramul Sfântului Ioan Botezătorul, sinagoga şi moscheea.

Turismul rural este mai dezvoltat pe valea ialomiţei, reprezentat prin staţiunea climaterică Pietroşiţa, satele Vârfuri, Moroieni .
Interesante sunt satele specializate în diverse meşteşuguri, cum ar fi satele de olari (Drăgăeşti, Pământeni), satele specializate în prelucrarea lemnului (Runcu, Brebu, Cândeşti, Ludeşti).
 Turismul religios (monahal) şi cultural istoric:

  •  Complexul Muzeal Curtea Domnească ( Turnul Chindiei şi rămăşiţele palatului domnesc),mitropolia, ridicată pe locul în care a existat vechea mitropolie construită de Neagoe Basarab la 1515.

  • Mănăstirea Dealu, reconstruită din temeliide Radu cel Mare în perioada 1499-1501


 Biserica Albă din Târgovişte,monument istoric şi de arhitectură religioasă,ctitorită în 1781, prezintă interes deoarece aici se păstrează sigiliul oraşului începând cu secolul al XVII-lea. Monumentul adăposteşte colecţie de icoane din lemn;
 Biserica Sfântul Nicolae Simuleasa ce datează din sec.XVII., ctitorită de „jupan Mirco vel căpitan za sârbi cu soţia sa Ioana şi familia sa” ;
 Biserica Stolnicului, construită de Udrea Brătescu şi reconstruită de marele stolnic Constantin Cantacuzino;

 Biserica Sântul Nicolae Androneşti, ctitorită de Manea Persanu, mare vornic al cancelariei domneşti în timpul lui Radu de la Afumaţi;
 Biserica Sfinţii Voievozi edificată în epoca lui Petru Cercel, important monument istoric de arhitectură laică, aflat în apropierea casei părinteşti a lui Ion Heliade Rădulescu, rudele acestuia implicându-se în îngrijirea ei;
 Biserica Sfântul Gheorghe construită de Neagoe Basarab în 1517;
 Biserica Creţulescu, ctitorită în perioada 1638-1640 de marele vornic Dragomir din Plăviceni, păstrază elemente de arhitectură gotică îmbinate cu elemente tradiţionale bizantine;

 Biserica Sfinţii Împăraţi construită în 1650 de Matei Basarab;
 Biserica Buzinca, construită în 1639 din porunca lui Dumitru Buzinca, se remarcă prin arhitectura deosebită şi icoanele din 1817, 1865, realizate de meşteri locali, ce evidenţiază forţa şcolii de pictură din secolul trecut de la Târgovişte;
 Complexul monumental Bărăţia redă prezenţa bisericii catolice în Târgovişte.
 Biserica Lemnului, construită pe locul unde a existat o biserică de lemn, iar în anul 1842 a fost reconstruită din zid;

 Biserica Sfântul Ioan Botezătorul construită la sfârşitul secolului XVII.;
 Biserica Târgului, ctitorită în 1654 în timpul lui Matei Basarab;
 Biserica Geartoglu, lăcaş edificat peste o veche biserică de lemn de la sfârşitul sec.XIV. şi începutul sec. XV.;
 Biserica Athanasie şi Chiril, ctitorită de mitropolitul Theodosie;
 Biserica Sfântul Nifon exista în sec.XVIII. când este amintită de Mihai Cantacuzino;
 Biserica Oborul Vechi, construită în sec. XVI. De către mahalagii din Târgul din Afară.

 Palatul brâncovensc de la Potlogi, monument de artă românească din secolul al XVIII-lea, în incinta căruia se află şi biserica Sf. Dumitru, fostă paraclis, ruinele palatului brâncovenesc şi biserica din cadrul lui de la Doiceşti;
 Mănăstirea Viforâta ridicată de Vlad Ţepeş la 1530;
 Mănăstirea Nucet, ctitorită în secolul al XV-lea , a fost construită pe locul unei bisericuţe mai vechi din lemn;
 Schitul Bunea din Vulcana-Băi, ctitorie din 1654 a spătarului Bunea Grădişteanu;
 Mănăstirea Cobia, ctitorită în 1572 de către stolnicul Badea Boloşin;

 Biserica din Corbii Mari, construită în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu;
 Biserica din Cornăţel, biserică monument istoric ctitorită în 1596 de Vintilă Cornăţeanu;
 Biserica Cretzulescu - satul Rebegeşti, construită în 1669 de Radu Cretzulescu, logofăt la curtea lui Matei Basarab de la Târgovişte;
 Biserica din Dragomireşti, construită biserică paraclis de curte boierească a fost ctitorită în 1462;
 Mănăstirea Gorgota zidită în vremea lui Pătraşcu cel Bun (1554-1557);
 Schitul Lăculeţe din comuna Glodeni, ctitorie a lui Matei Basarab (1645-1646);

 Mănăstirea Mărgineni, numită şi mănăstirea de pe Cricov sau mănăstirea Drăghiceşti, este una din cele mai vechi din Ţara Românească, ctitorită în secolul al XV-lea de vornicul Drăghici;
 Biserica moniment istoric din Pietroşiţa, ctitorită în 1765-1767 de Negoiţă, fiul lui Şerban Fusea din Târgovişte se remarcă prin arhitectură şi pictură post-brâncovenească;
 Curţile Văcăreştilor – comuna Văcăreşti, ansamblu ce datează din secolul al XVII-lea;
 Ruinele conacului Văcăreştilor, monument de arhitectură laică ce i-a aparţinut familiei de scriitori Văcărescu (sec. XVIII.), ruinele capelei (1868).

Infrastructura turistică în judeţul Dâmboviţa

Baza materială cuprinde o bază pentru cazare, alimentaţie, pentru recreere şi tratament sau distracţii şi sport, care reprezintă o premisă a realizării circulaţiei turistice.
Baza de cazare :Hoteluri (12), Moteluri (4), Vile (11), Pensiuni (16), Hanurile turistice (1), Cabane (6)
Structuri turistice de alimentaţie pentru turism. Judeţul Dâmboviţa dispunea în anul 2004 de 68 de restaurante, 89 de baruri şi alte unităţi de profil (cantine şi alte unităţi de preparare a hranei).
Structuri turistice de tratament  (baza de tratament). Staţiunea balneoclimaterică Pucioasa dispune de o bază modernă de tratament, cu instalaţii şi dotări moderne.
Structurile specifice pentru servicii balneare (cazare şi tratament) se realizează în prezent în două baze de tratament:
   POLICLINICA Balneară Pucioasa care aparţine de S.C. „TURISM” PUCIOASA S.A. şi complexul „CERES” aparţinând de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.
 Căile de comunicaţie

În anul 2003 lungimea totală a reţelei drumurilor publice din judeţul Dâmboviţa a fost de 1743 Km, din care:
460 Km modernizate;
361 Km drumuri naţionale;
524 Km drumuri rutiere cu îmbrăcăminţi uşoare;
922 Km drumuri pietruite şi de pământ.
În 2003 lungimea căilor ferate din judeţul Dâmboviţa era de 172 Km din care electrificate 66 Km

Fluxuri turistice
Circulaţia turistică se manifestă cu precădere :
       - în oraşul Târgovişte şi împrejurimile acestuia
       -pe valea Dâmboviţei ;
       -în sudul judeţului ;
       -în zona Potlogi-Răcari;
       -pe valea Ialomiţei la nord de Târgovişte ;
       -zona montană .














28 iunie 2012

PEȘTERA DÂMBOVICIOARA


În lumea mirifică a Cheilor Dâmbovicioarei, unde tăcerea a pus stăpânire pe crestele înălțate din veșnicie spre seninul cerului se stinge în adâncimea văii, tulburată de vuietul apelor cristaline, nu departe de vatra satului ale cărei case se înșiră salbă pe malul stâng al râului, se află, dăltuită în calcarul munților, Peștera Dâmbovicioara.
Învăluită în aura unei legende locale, peștera ar fi locașul unui pustinc care, subjugat de frumusețea fără seamăn a plaiurilor muscelene, a viețuit acolo, vreme îndelungată, amintirea lui stăruind în memoria localnicilor. Nu întâmplător, imaginația atât de fertilă a poporului, asociind formele concrețiunilor naturale din interiorul peșterii cu presupusul cadru ambiental al sihastrului, le-a "botezat", cu un remarcabil simț plastic: "altarul", "patul", "cuptoarele pustnicului", "salonul", "biblioteca", "hornurile", "sala dantelelor", iar prin extindere, cu referiri la cadrul natural specific zonei: "sala liliecilor", "cerbul", "'țapul", "berbecul", "pielea șarpelui", "aripa de vultur", "bârlogul ursului" etc.
Călător pasionat pe plaiurile de legendă ale "României Pitorești", Alexandru Vlahuță, descriind, la începutul secolului XX, inegalabilele priveliști din ținutul Muscelului, insistă, asupra măreției și frumuseții locurilor: "Din Rucăr plecăm călări la Dâmbovicioara. Șoseaua se urcă în coturi mari, trăgănate , peste grebenii stâcoși ai Scărișorii având în stânga zidul de piatră al muntelui, în dreapta - desfășurarea văilor, aci repezi, adânci, prăpăstioase, aci larg deschise, în tăpșane regulate, acoperite unele de fâneață, altele de păduri răcoroase. De la Podul Dâmboviței, lăsăm șoseaua și cârmim la stânga pe drumeagul pietros ce merge în sus pe lângă hierăstraiele Dâmbovicioarei. Dar iată că în fața noastră se ridică un munte înalt și drept ca un zid năprasnic, de crezi c-aici e sfârșitul lumii. Ne-apropiem și, deodată la cotitură, ni se deschide, printre două stânci colțuroase, intrarea înlăuntrul muntelui, cheia adâncă și îngustă a Dâmbovicioarei. E răcoare, și vuietul apei răsună așa de tare, că nu-ți mai auzi glasul. De pe fundul acestei prăpăstii, ne uităm cu groază în sus, la namilele de stânci aninate de păreții cheii, ca niște dihănii ce stau la pândă, gata să se prăbușească peste noi. Deasupra noastră se zărește un petecuț de cer sprijinit, ca un capac albastru, pe crestele ascuțite ale înaltelor ziduri ce ne îngrădesc în umbra lor veșnică. Pe sus, vezi câte un brad ieșind strâmb și chircit din crăpătura unei stânci, mirat și el de fioroasa singurătate în care se găsește,
"Elefantul"

întinzându-și cetinele-i triste, în așteptarea zadarnică a unei raze de soare. Mergem așa, în sus, pe matca întortocheată a râului, vreo jumătate de ceas, și deodată cheia se lărgește: în păretele din dreapta, deasupra unei prispe de piatră, se deschide gura neagră a "Peșterei", în hăul căreia intrăm cu lumânări aprinse. E un întuneric rece, umed, apăsător, din când în când auzi câte un strop picurănd din tavanul scund, și-n jocul slabei noastre lumini, pe păreții umezi și scofâlciți ai hrubei, se înșiră tot felul de vedenii urâte. Mă cred într-o lume de basme. Un glas bătrânesc pare că vine de departe, din adâncul beznei, și-mi spune: "În văgăunele acestea au trăit, fără foc, fără lumină, goi, slabi și-nfricoșați, cei dintâi oameni - strămoșii voștri, ai tuturora - din fundul acestor tăiniți au ivorât încetul cu încetul miile de
"Scisul chinezesc"

popoare ce-au împânzit pământul... Măsoară drumul pe care l-au străbătut, numără stepenele pe care le-a suit omenirea, de la sălbăticia și întunecimea acestor vizuini până la puterea și strălucirea ei de azi - și vezi din ce depărtată obârșie te tragi și câtă muncă i-a trebuit vieții ca să se desfacă din noaptea ce-o învăluia la început și să iasă tot mai în larg, tot mai în lumină!..."
"Mai în larg, mai în lumină...". Înțelesul acestor cuvinte capătă aici o deosebită însemnare, și mereu mi le rostesc în gând, nerăbdător de a ieși mai curând din peșteră; mereu îmi revin pe buze, tot timpul cât scobor lunga strâmtoare a cheiei. Mi-e așa de dor de cer, de soare, de arbori - un vac de om mi se pare de când n-am mai văzut (pământ) întins și verde înaintea mea".

Situată în parte sudică a Masivului Piatra Craiului, zona Rucăr - Dâmbovicioara se caracterizează printr-un relief carstic variat, specatculos. Râurile care coboară din Munții Făgăraș, Piatra Craiului și Leaota au săpat în calcarele de aici văi înguste și adânci, dând naștere , pe un teritoriu relativ restrâns, celui mai mare complex de chei aflate la noi în țară. O asemenea rocă, extinsă în zonă, a permis dezvoltarea tuturor formelor de eroziune, subterane și de suprafață. Foarte frecvente sunt peșterile cu dimensiuni mici sau mijlocii. Dintre acestea, mai cunoscută se dovedește a fi Peștera Dâmboviciaora. Situată în partea nordică a satului cu același nume - cca. 1 Km- este lesne accesibilă turiștilor, amplasată chiar în apropierea șoselei care străbate aceste chei. Lungă de peste 250 m,  această peșteră are aspectul unei galerii puțin ramificate, traseul său fiind ușor ascendent; ea poate fi străbătută ușor, având plafonul mai înalt decât statura omului (cca. 2 m ).
Interiorul oferă condiții optime de vizitare - simți aici un ușor curent de aer care demonstrează existența a încă unei comunicări cu exteriorul. Temperatura oscilează în jurul valorilor de 10 - 12 grade C, iar umiditatea este potrivită. Fauna caracteristică unor asemenea forme carstice este relativ săracă: până acum nu au fost semnalate specii cavernicole, în schimb, s-au găsit resturile fosile ale ursului de peșteră (Ursus spelaeus).
Golul subteran s-a format prin eroziunea calcarelor de către apele pârâului Peștera care acum își poartă undele în apropiere, pe lângă intrare.
Localnicii o cunoșteau înainte de 1579, an în care Dâmbovicioara este atestată documentar, de pe vremea lui Mihnea Turcitul. Mai târziu, în 1767, J. Fridvalsky o citează în lucrarea științifică "Mineralogia magni Principatus Transilvaniae", ea constituind prima formă carstică de acest fel din Muntenia, pomenită într-un studiu de specialitate.
Cercetările au dus la descoperirea unei noi galerii, neintrodusă încă în circuitul de vizitare.
Deși nu întrunește superlative speologice (multe dintre formațiunile de stalactite și stalagmite, care făceau, cânva, podoaba acetui autentic "muzeu al naturii", fiind distruse de vizitatori rău intenționați), Peștera Dâmbovicioara prezintă un deosebit interes turistic, prin amplasamentul său extrem de favorabil într-o zonă dominată de Masivul Piatra Craiului, unde natura își etalează cu generozitate splendorile sale inimaginabile, prin formele carstice dăltuite cu măiestrie în calcarul stâncilor, prin prezența insolită a caprelor negre sau a vulturilor, prin aerul ozonat, prin apa limpede și dulce a Dâmboviței și a afluenților ei. 
În această zonă pitorească, Complexul turistic "Brusturet" sau Hanul "Piatra Craiului" oferă un excelent loc de popas, iar monumentele create de om, mărturii ale unei existențe de luptă dar și de creație pașnică (Cetatea Oratea, podul Dâmboviței, numeroasele însemne epigrafice), dau posibilitatea cunoașterii Argeșului, vatră de plămădire a poporului român, leagăn de întemeiere a Țării Românești.
George Călinescu spunea: "Turismul îneamnă cultură și cunoaștere".

Coloană












Sursa text: Muzeul Județean Argeș - PEȘTERA DÂMBOVICIOARA- Pliant realizat de: Prof.dr.Radu Gava
                                                                                                                                                             Prof. Grigore Constantinescu

14 ianuarie 2012

Excursie Valea Oltului-Depresiunea Făgăraș (partea 1)

Excursia poate fi axată pe vizitarea mai multor obiective turistice importante, printre care : Mănăstirea Cozia, Mănăstirea Turnu, Cetatea Făgărașului și Mănăstirea Brâncoveanu (Sâmbăta de Sus).
 Mănăstirea Cozia- unul dintre cele mai importante monumente istorice ctitorite de către  Mircea cel Bătrân.
Aceasta este situată în stațiunea Călimănești la 3 Km nord, pe DN 7 (E68)-Râmnicu Vâlcea-Sibiu, la poalele masivelor Cozia și Căpățânii din Carpații Meridionali.
Mănăstirea Cozia reprezintă ctitoria lui Mircea cel Bătrân (între anii 1386-1388).
Numele de Cozia derivă din cuvântul "coz", care în limba peceneagă-cumană, înseamnă "nucet" (loc cu nuci sau crângul cu nuci). Pe baza altor informații filologice numele ar deriva de la slavonul "Koz" ce înseamnă capră.
Există surse bibliografice care afirmă că Mircea cel Bătrân a ales acest loc de ctitorie la sfatul călugărului erudit Nicodim de la Tismana, acesta fiind și confesorul voievodului încă de pe vremea tinereții.
Primul document care atestă punerea temeliei Mănăstirii Cozia, de către Mircea cel Bătrân este un hrisov din 1388 : " după voia mea una se făcu în numele Sfintei și Mântuitoarei Treimi în locașul zis Nucet....".
Mircea a murit la începutul anului 1418 la reședința sa din Argeș; a fost adus la Cozia și înmormântat într-o criptă asemănătoare celor din țările occidentale, iar o piatră funerară cu decorațiuni a fost așezată deasupra mormântului. Această piatră funerară a fost distrusă în timpul ocupației străine din 1916-1918, fiind înlocuită cu alta mai nouă pe care era gravată inscripția: "Aici odihnește Mircea, prinț al Valahiei, mort în anul 1418".
  Tot în această mănăstire, lângă mormântul lui Mircea cel Bătrân se află și mormântul mamei lui Mihai Viteazul, care s-a călugărit aici în anul 1601, sub numele de maica Teofana. Ea a murit în anul 1605, iar pe piatra funerară care acoperă mormântul se găsește inscripția:" Aici odihnește maica Teofana, mama lui Mihai Voievod, mort și el, a cărui fiică prințesa Florica și fiul lui Mihai, Nicolae Voievod și-au făcut o datorie de suflet să-i graveze numele în timpul lui Radu Voievod 7114.....".
   Pictura bisericii a fost realizată în întregime în stilul secolului al XIV-lea.
Această fortăreață a fost ultima dată folosită în 1821 de către Tudor Vladimirescu.
Neagoe Basarab (în 1517) și Constantin Brâncoveanu (în jurul anului 1707) i-au adăugat noi clădiri. Aceștia au construit în interiorul incintelor mănăstirii două fântâni, spațioasele "încăperi princiare", patru terase și "vechea bucătărie" cu anexele ei, în stil brâncovenesc. Clădirile mănăstirii au fost  avariate , unele chiar distruse în timpul Primului război mondial și ocupațiilor străine ce au urmat. După lungi perioade de restaurări, mănăstirea și-a recăpătat vechiul aspect.
  "Colecția de obiecte religioase" este expusă în muzeul mănăstirii unde pot fi admirate:
  • documente originale;
  • icoane valoroase, pictate pe lemn sau sticlă, înrămate în argint, datând de două secole;
  • obiecte de cult;
  • tipărituri din presa românească sau străină;
  • manuscrise cu caractere chirilice, slavone și grecești;
  • evanghelii legate în metal prețios și bătute cu pietre prețioase (printre ele aflându-se și Psaltirea lui Dosoftei);
  • fragmente de piese din secolul al XIV-lea;
  • câteva fragmente de piatră funerară a lui
Aici se află documente din vremea lui Mircea cel Bătrân, privitoare la întemeiere și donațiile făcute.
În estul clădirilor se află o galerie în stil brâncovenesc, ce duce la cele două capete ale mănăstirii, pereții unuia coborând până în malul Oltului.







Ca urmare a importanței pe care o are Mănăstirea Cozia, aceasta este prezentă și în literatură. Călugării mănăstirii au spus că s-au editat 50 de poezii care evocă trecutul ei glorios.
Dintre  acestea, mai reprezentative sunt:
  • Gr.Alexandrescu - Umbra lui Mircea la Cozia
  • Mihai Eminescu - Scrisoarea III (fragment)
  • D. Ciurez - Noaptea-n miez la mănăstire
  • E. Jebeleanu - Cozia
  • I. Brad - Epitaf la Mănăstirea Cozia   
  • V. Tulbure - Mircea

Cei care vizitează aceată mănăstire, mai pot vizita în apropiere:
  •  Parcul Național Cozia-7,7 Km
  • Vestigiile romane (Castrul Arutela -0.4 Km)-pe malul stâng al Oltului
  • Fântâna lui Cuza
  • Cascadele din zonă
  • Mănăstirea Turnu-1,9 Km
  • Mănăstirea Frăsinei-9,5 Km
  • Mănăstirea Stânișoara- 3,8 Km
  • Schitul Ostrov-3,6 Km
  • Muzeul Satului Vâlcean-14,5 Km
  • Schitul Pahomie- 9,2 Km
  • Mănăstirea Sărăcinești- 13,4 Km
  • Mănăstirea Cornetu-Brezoi- 9,2 Km
  • Schitul Iezer-12,6 Km
  • Centrele Băile Olănești-9,2 Km, și Călimănești Căciulata-2,4 Km, unde se poate înnota în piscinele cu apă geotermală în aer liber, mai ales vara.
  • se pot practica diverse sporturi (pescuit, ciclism), sau se pot face trasee turistice montane în Muntele Cozia și împrejurimi.


Postări populare