04 februarie 2014

CITESTE ORASUL

Cum ne citim propriile orașe? Am putea, desigur, cumpăra o hartă, ceea ce înseamnă că avem nevoie de competențe de a citi  această hartă. Trebuie să știm să urmărim liniile și simbolurile din hartă și să le transpunem în realitate.
Dacă ai locuit într-un loc suficient timp, vei avea propria hartă în minte.
Putem învăța să citim orașul prin realizarea unui tur al acestuia, un tur ghidat sau o simplă plimbare în propriul nostru oraș.
Un tur al orașului își poate avea începutul în propria zonă locală, chiar în propria stradă pe care locuiești, poți învăța să privești din nou, mult mai evident, lucrurile din viața de zi cu zi.
În timpul unei vacanțe poți alege să analizezi locurile mai puțin cunoscute, poate locuri istorice sau interesante din punct de vedere arhitectural.
Fi sigur că te-ai documentat înainte cu privire la zona ce urmează a fi vizitată; dacă ești începător, alege o zonă pe care o cunoști foarte bine; dacă ești nou în zonă, verifică înainte, pericolele reale sau potențiale și zonele cu distracție, planificate pentru tur. Ia decizii chibzuite, legate de locul pe care dorești să-l explorezi.
Te ajută foarte mult dacă ai o temă sau întrebări specifice, la care să te poți gândi înainte de a  începe, altfel ar putea fi prea greu pentru tine să înțelegi ceva. Încearcă să-ți împarți turul în teme speciale, clădiri istorice, stilul arhitectural al caselor, textura, decorațiunile caselor, funcționalitatea clădirilor, fațadele și detaliile lor, ferestre, culori, acoperișuri, uși, materiale, lemn, piatră, cărămizi, sticlă, metal, forme geometrice, simetrie, repetiție, dimensiune, încadrarea caselor într-un anumit peisaj, amplasamentele caselor în relație unele cu altele.
 Lista poate continua și, prin urmare, te poate ajuta s-o împarți în categorii diferite. Poți analiza, de altfel, locurile mai puțin evidente din oraș, care și-au schimbat funcționalitatea de-a lungul anilor, sau locurile care nu sunt folosite așa cum au fost proiectate.
Dacă ai la dispoziție o perioadă mai mare de timp, poți analiza perioadele de evoluție a orașului. Încearcă să iei un autobuz, tramvai sau metrou, din zona cea mai veche a orașului către zona cea mai nouă. Coboară din autobuz atunci când vezi că mărimea străzii se schimbă, și caută indicii ale zonelor ce fac referire la trecut. Citește diferențele legate de dimensiunea spațială a străzii. Ai putea face, dinainte, o cercetare, deoarece în această privință, toate orașele au poveștile lor proprii de spus.. Acolo pot fi anumite teme regionale, naționale sau internaționale, pe care să le descoperi.
O parte a orașului, cu străzi înguste sau ganguri, ce șerpuiesc împreună cu contururile peisajului, poate reprezenta un indiciu al orașului original, poate din Evul Mediu, sau mai devreme. Acesta ar putea include străzi drepte, înguste, ce împart cartiere obișnuite. Ar putea fi acesta un indiciu al Renașterii sau chiar al unor îndeletniciri cetățenești de odinioară?
Bulevardele largi și drepte, esplanadele și magistralele, ne pot spune că ne aflăm în perioada neo-clasică a anilor 1800. Un bloc-turn de apartamente cu frontoane la acoperișuri, ne oferă indicii cu privire la perioada modernă. Este vorba despre înțelegerea indiciilor istorice, ce te pot ajuta să citești orașul și atmosfera străzii.
Dacă alegi să te abați într-o zonă istorică, o idee bună este aceea de a-ți planifica turul în așa fel încât să te plimbi începând de la casele cele mai vechi, pâna la cele mai noi sau mai recente.Aceasta îți oferă o perspectivă vizuală și istorică a turului. În afară de clădiri, mai sunt multe alte indicii pe care le putem căuta, ce ne pot spune mai multe despre zona noastră.
O pompă de apă sau o fântână, ne pot arăta de unde își luau oamenii apa în timpurile străvechi.
Iluminatul stradal ar putea data dintr-o perioadă străveche. În multe zone moderne, iluminatul stradal poate fi conceput astfel încât să se potrivească cu stilul caselor. Un tur nu trebuie să se desfășoare doar la nivelul străzilor. Încearcă, dacă este posibil, să analizezi clădirile din mai multe perspective: privind din vârful dealului în jos, din interiorul unei clădiri, privind afară sau  deasupra ferestrelor magazinelor.
Un tur tehnic reprezintă un studiu pe cont propriu al unei întregi zone.
Analizați transportul: de la un cal și o caleașcă până la trenurile moderne de călătorie, de la o gondolă, la un ferry-boat rapid de pasageri.
Sub oraș există un alt oraș, un oraș de canale colectoare antice, cu bandă largă de cabluri și sisteme subterane de metrou. Deasupra orașului sunt liniile de tramvai, cabluri de telefoane și sisteme de relee de telefonie mobilă.
Alegeți câteva locuri strategice pe parcursul turului, unde să vă puteți opri și unde veți putea reflecta la informațiile vizuale acumulate.
Un tur poate fi realizat în timp ce mergi la locul de muncă, sau poate fi realizat de-a lungul unei zile întregi sau, dacă te afli în vizită într-un oraș frumos. Ia cu tine binoclu, aparat foto sau cameră video pentru a imortaliza aspectele originale ale excursiei.
Fascinația orașului
Orașele sunt locuri complexe și fascinante ce devin din ce în ce mai importante în  modul nostru de viață. În 50 de ani, 80% din populația lumii, va locui în orașe sau în apropierea acestora. În consecință citirea orașului și înțelegerea orașului devin din ce în ce mai importante, reprezintă o problemă legată de stilul de viață, bucurându-te și participând la viața orașului în totalitate.

Aceata este viziunea suedeză legată de citirea unui oraș.



Bibliografie:
Planuri de orașe din Suedia (2005)- Muzeul de Arhitectură, Stockholm

16 noiembrie 2013

AVALANȘE DE ZĂPADĂ ȘI GHEAȚĂ

Mod de formare și manifestare:
-avalanșele  de zăpadă și gheață se produc brusc  în zonele montane, unde cantitatea mare de zăpadă, persită un timp îndelungat și, unde există văi cu pante mari, care favorizează alunecarea, prăvălindu-se cu mare viteză și distrugând totul în cale. Zăpada, depusă la baza pantei, provoacă mai departe, prin topire, scurgeri masive de apă.
Avalanșele  se produc în toate anotimpurile, mai rar toamna.
Formarea acestora este determinată de cauze complexe. Zăpada mai veche, se acoperă după un timp cu o pojghiță de gheață. O nouă depunere de zăpadă care se așterne peste cea veche, poate foarte ușor, aluneca la cea mai simplă adiere de vânt, rostogolirea unei pietre, o împușcătură, un zgomot mic, contribuind astfel la reperea echilibrului instabil.  
Factorii declanșatori:
Acestea sunt declanșate atât de factori naturali, cât și de factori antropici.
-Dintre factorii naturali, mai importanți sunt:

  1.  grosimea statului de zăpadă
  2. starea zăpezii (prăfuită, uscată, umedă)
  3.  temperatura aerului
  4. cantitatea de zapadă căzută
  5. vânturile
  6. relieful (pante accentuate, expoziția versanților, lungimea și forma lor, prezența văilor)
  7. gradul de împădurire, etc.
- Dintre factorii antropici, se remarcă:

  1. despădurirea versanților
  2. modul de exploatare al arboretelor, etc.

Clasificarea avalanșelor:
1. Avalanșe prăfoase: 
 - se produc iarna, când temperatura aerului crește la 12-14°C;
- zăpada este ușor antrenată pe pante și de vânt;
- se pune în mișcare numai stratul de zăpadă de deasupra, iar zăpada antrenată se precipită prin rostogolire;
- se aseamănă cu furtunile de nisip din pustiuri.
- se mai numesc și avalanșe de iarnă, zăpada prăfoasă mișcându-se întocmai ca un vârtej, formând "norul de avalanșă".
2. Avalanșe de vară sau de ghețari:
- au loc în regiunile munților înalți;
- în timpul scurgerii, masa avalanșei se mărește;
- din cauza vitezei cu care coboară sunt învăluite într-un nor dens de zăpadă.
3. Avalanșe-țiglă:
- sunt cele mai periculoase, din cauza vitezei mari de scurgere;
- pe pantele domoale alunecă încet până în dreptul uni abrupt, unde, în timp, se acumulează o cantitate mai mare, rămânând în stare de suspensie. Când echilibrul se rupe, fie datorită cantității mari de zăpadă ce se strânge, a unui zgomot, o detunătură de armă sau chiar a mișcării aerului, zăpada se prăbușește în gol, de la înălțimea abruptului, dând naștere unui curent de aer foarte puternic, capabil să dărâme totul în calea lui (vânt de avalanșă).

4. Avalanșe târâtoare:
- se scurg pe pante mici, de obicei pe versanții însoriți, alunecând încet, mărindu-și mereu volumul prin zăpada ce o antrenează;
- se opresc în fața obstacolelor întâlnite în cale, iar când acestea cedează, grămada de zăpadă se desparte în două părți ce coboară în direcții diferite.
5. Avalanșe de fund: - sunt formate din zăpadă compactă, grea și umedă; - produse prin infiltrarea apei de ploaie sau topirea zăpezii, până la fundul stratului, detașându-l de aderența cu solul; - ele antrenează o cantitate mare de zăpadă (de deasupra) și de gheață ( de dedesupt), formată prin tasări succesive ale zăpezii, având astfel o forță de distrugere mult mai mare; -  sunt caracteristice la începutul verii. G. Rebuffat (1970) realizează o altă clasificare a avalanșelor, luând în considerare calitatea zăpezii, astfel: 1. Avalanșe de zăpadă prăfoasă: - pun în mișcare zăpada proaspăt căzută; - se scurg repede și cu zgomot, în vârtejuri, în părțile mai înalte ale munților. - au viteze care pot ajunge până la 200 Km/h. 2. Avalanșe de zăpadă proaspătă, umedă: ce se scurg prin rostogolire, cu viteză mică (30-50 Km/h). 3. Avalanșe de zăpadă înmuiată: -frecvente primăvara; - se deplasează pe aceleași culoare bine cunoscute; - deși curg încet au o mare forță de distrugere, prin cantitatea mare de zăpadă ce o transportă; -iau naștere la înălțimi mai reduse. 4. Avalanșe în plăci:
se formează din zăpada consolidată la suprafață, ce păstrează o slabă aderență cu stratul de dedesupt. 5. Avalanșe de cornișă: - iau naștere iarna și primăvara, când zăpada nu este consolidată. 6. Avalanșe de blocuri de gheață: - se desprind prin ruperea unei bucăți din limba unui ghețar, datorită crăpăturilor, acolo unde panta ghețarului este mai mare, fiind asemănătoare cu prăbușirile blocurilor stâncoase; - astfel de avalanșe sunt mai rare, producându-se ma ales vara. Ghețarii pot genera și așa numitele "avalanșe de apă",când sub limba de gheață se formează pungi de apă de dimensiunea unor mici lacuri. Apa, aflată sub presiune, poate rupe gheața, scurgându-se pe pantă. Alteori gheața poate bara în spate un lac. Când acesta cedează sau când lacul se umple peste limită, apa se revarsă pe margini. Cele mai distrugătoare avalanșe:
 Data 
Localizarea geografică 
 Caracteristici
 Consecințe
 anul 1500
 trecătoarea Saint-Bernard, M-ții Alpi
 -
 100 de morți
 anul 1624
 regiunea masivului Cassedra

 300 morți
 februarie 1720
 Cantonul Valais, Obergestlen (Elveția)

 -120 case distruse
- 84 de oameni morți 
- 400 de animale ucise.
 11/12 iulie 1892
 M-ții Alpi (Mont Blanc)
 punga de apă de sub ghețarul alpin Tete-Rousse, aflat la 3100 m altitudine, în care era acumulată o cantitate de 200 000 m³ de apă, exercintând o puternică presiune asupra gheții de deasupra , determinând dizlocarea unui bloc de gheață de 90 000 m³, iar apa, amestecată cu roci și nisip, a totatizat 500 000 m³ de material.
  -s-a năpustit asupra localităților Bionnay și Saint-Gervais, pe care le-a avariat grav.
 8 August  1944
El Teniente-Chile
cea mai distrugătoare
 avalanșa din ultima sută de ani.
- 102 morți
-8 clădiri, o școală, un pod au fost distruse
14 August 1949
Valea Chamonix, M-ții Alpi
-partea terminală a ghețarului Tour s-a prăbușit,cu un zgomot infernal;
-blocul de gheață avea un volum de 500 000 m³.
6 oameni sfâșiați de blocul de gheață.
16-20 ianuarie, 1951
 Alpii elvețieni, italieni și austrieci
-4 m zăpadă căzută, depusă peste un strat de polei alunecos, preexistent
-400 Km lungime și 50 Km lățime.
-300 de morți
- numeroase locuințe distruse, în localitățile Andermatt și Vals (Elveția), Bad gastein și Heiligenblut (Austria),
-alte distrugeri: căi ferate, poduri, terenuri agricole,păduri protectoare și baraje antizăpadă




Bibliografie: * Claudiu Giurcăneanu (1986)- Înfruntând natura dezlănțuită, Editura Abatros,București *YouTube * http://www.avalanche.net.nz/education/Online-Avalanche-Course/--Avalanche-Types.asp

23 octombrie 2013

"Geografie distractivă"

M-am gândit că ar fi cazul să vă destind puțin cu câteva dintre perlele pe care le spun sau le scriu bravii noștri elevi.
Luați aminte:
* Definiția mișcării de revoluție: Mișcarea de relevație înseamnă mișcarea pământului pe axul ecosistemului. 

SUBIECT LA TEST: Alcătuiți un text cu conținut geografic în care să folosiți următorii termeni: Dunăre, lanț muntos, roci, peșteri, minereu de fier, Porțile de Fier, navigație, turism.

Elevul nr.1 rezolvă subiectul astfel: Am fost cu bunicii mei la Dunăre și mi-a plăcut. Lanțul de la bicicleta prietenei mele este rupt. Am fost cu unchiul meu în peșteri și era foarte frig. Vecinul meu și-a cumpărat porți de fier. Mama are pe mașină navigație.

Elevul nr.2 rezolvă subiectul după cum urmează: În Dunăre am găsit un lanț de care era legată o peșteră care avea minereuri de fier, avea și niște porți de fier la intrare și noi am navigat ca și un om de turism.

Elevul nr.3 rezolvă astfel: M-am dus cu un prieten să navighez pe Dunăre, e  și-am mers atât de mult încât am lăsat lanțul de la vapor în jos și am văzut o peșteră cu multe roci în ia, dupaia m-am urcat în vapor și la porțile de fier am văzut foarte mult minereu de fier.


Și din categoria ȘTIAȚI CĂ....  :
în România există o unitate de relief care se numește Depresiunea Culinară a Transilvaniei, iar în Europa, Insulele Balneare?

Cine au fost?
- Cristofor Columb: „un compozitor”
- Fernando Magellan: „umblător în lume”

Postări populare